Vol. II: LITERATURI DE LIMBĂ ENGLEZĂ
Joi, 7 mai 2026 vom primi vizita doamnei cercetător CS III Carmen Brăgaru, de la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu,” parte din echipa care a terminat noua serie a Bibliografiei relațiilor literaturii române cu literaturile străine în periodice, seria a III-a (1945-1964) și o va lansa la Cluj. Evenimentul are loc la ora 14:00 la Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „SEXTIL PUȘCARIU,” str. Emil Racoviță, nr. 21, Cluj-Napoca.
Volumul II din seria a treia adună laolaltă toate literaturile de limbă engleză: literatura engleză (britanică), literatura canadiană, literatura americană, literatura australiană, literatura neozeelandeză, precum și literaturi de limbă engleză din alte spații geografice mai restrânse: din Elveția, din Suedia sau din Guyana britanică. În ciuda omogenității evidente, sau poate tocmai de aceea, au existat provocări ce au vizat optima arondare a unui autor într-o anume literatură. În cadrul întregii Bibliografii a relațiilor… regula stabilită și urmată a fost criteriul limbii în care un autor a scris în perioada de care ne ocupăm, indiferent de locul nașterii, țara de proveniență sau de adopție, cetățenie etc. În cazul particular al literaturilor de limbă engleză, criteriul nu a mai putut funcționa infailibil, dificultatea constând în a stabili cu exactitate țara/literatura în care un scriitor s-a consacrat în perioada 1945- 1964. Au existat autori americani care au migrat spre Anglia, dar și mai mulți britanici care au făcut drumul invers, stabilindu-se în America. La data aceea, atunci când se discuta despre un anume curent, grupare sau orientare literară cu reprezentanți deopotrivă de o parte și de alta a oceanului, nu se opta întotdeauna pentru o distincție clară între autorii britanici și cei americani, folosindu-se sintagma generică și cuprinzătoare de „anglo-americani”. În consecință, cititorul va descoperi, în secțiunea de generalități a literaturii engleze, în enumerările de nume britanice, și autori americani sau, viceversa, în secțiunea de generalități a literaturii americane, enumerate și nume de autori britanici, alături de cei americani.
În cadrul fiecărei literaturi în parte, intrările sunt structurate după același pattern existent și în seriile precedente, adică în două categorii distincte. Cea dintâi, intitulată Studii. Articole. Note, cuprind la rândul ei, două subdiviziuni importante: mai întâi așa-numitele generalități, adică studiile, articolele și notele despre doi sau mai mulți autori din literatura respectivă, grupate pe subcategoriile deja cunoscute din primul volum al seriei – atâtea câte există ca materiale extrase din presă – (estetică și teorie literară, istorie și critică literară, epoci și curente literare, aspecte ale traducerii, teme și motive literare, genuri literare etc.), apoi scriitorii din literatura respectivă în ordine alfabetică, iar în cazul fiecăruia în parte, în ordinea cronologică a textelor descoperite în periodice despre viață și operă, inclusiv despre dramatizările după creația acestuia. Cea de-a doua categorie majoră o constituie Traducerile și prelucrările, unde trebuie semnalat faptul că, spre deosebire de seriile precedente, în care textele au fost ordonate alfabetic (după titluri), în această a treia serie am optat pentru ordonarea lor cronologică, țintind către obținerea unei mai bune perspective a receptării – prin tălmăcire – a unui anume autor, esențială îndeosebi în perioada aparte avută sub lupă, în care deschiderea totală din interbelic este urmată de o închidere aproape totală în timpul instaurării dictaturii comuniste în România. Se pot observa astfel fluctuații semnificative în traducerea majorității autorilor străini din afara blocului sovietic, indiferent de poziționarea lor ideologică, conturându-se ani „deșertici”, cu precădere între sfârșitul deceniului patru și jumătatea deceniului cinci ale secolului trecut. Spre exemplu, în acest al doilea volum ce vizează literaturile de limbă engleză, nu se înregistrează traduceri din Byron între 1949 și 1954, din Shelley, între 1947 și 1952, din William Blake, între 1947 și 1957, din Edgar Allan Poe, între 1947 și 1956 ș.a.m.d.
În cazul particular al literaturii americane, în deceniile de care ne ocupăm, se poate observa emergența literaturii afro-americane, aspect valorificat de regimul comunist din tot blocul estic sovietizat, tocmai pentru a dovedi și înfiera exploatarea și rasismul existente în societatea capitalistă din Statele Unite, principalul dușman al URSS. Întrucât ideea și sintagma de „corectitudine politică” s-a impus în Occident ulterior perioadei cercetate, textele din periodicele parcurse abundă în sintagme incorecte politic astăzi (precum „literatura neagră”, „teatrul negru”, „poezia neagră”, „poet negru”, „scriitor negru”, „negrii din SUA”, „poeți de culoare” etc.), pe care le-am păstrat ca atare, ca semne ale acelui timp revolut. Un exemplu semnificativ în acest sens este o antologie mult comentată, intitulată Negrii cântă, apărută la Editura de Stat în 1946, autorul selecției și traducerilor din „poeți negri americani” fiind Ad. Byck.